In anul 1919 un grup de entuziasti chimisti din Romania se intruneau la Laboratorul de Chimie Analitica al Universitatii din Bucuresti pentru a pune bazele unei societati stiintifice care avea sa aiba o rodnica activitate timp de 2 decenii. Au venit apoi anii razboiului si o perioada postbelica in care societatea a avut o lunga perioada de hibernare. Fara a fi nici un moment desfiintata ea nu a existat de facto, autoritatile din acea perioada neagreeand astfel de organizatii. Faptul a fost posibil si pentru ca Academia Romana si-a asumat o buna parte din obiectivele si sarcinile specifice ale unei societati stiintifice. Abia dupa 1992 viata stiintifica a Societatii de Chimie din Romania a fost resuscitata: au fost definite obiective, au fost intreprinse actiuni organizatorice, au fost stabilite si dezvoltate contacte internationale.

Intorcandu-ne la inceputuri, exista insa motive temeinice sa ne asumam ca adevarata origine o data sensibil mai indepartata in timp.

Intr-adevar, la Bucuresti exista inca din 1890 “Societatea Romana pentru Stiinte” care avea o puternica Sectie de Chimie. De fapt organizatorul acelei societati, Constantin Istrati
Constantin Istrati era el insusi unul dintre cei mai renumiti chimisti romani ai secolului. O dovada a pozitiei solide a chimiei in cadrul societatii consta in insasi viabilitatea ei: chiar daca o buna parte dintre membrii sai au aderat la nou infiintata Societate, o alta parte a continuat, in paralel, activitatea traditionala a sectiei de chimie a “Societatii Romane pentru Stiinte”, cu rezultate remarcabile, pana in anul 1948.

Pe de alta parte, la Iasi exista inca de la inceputul secolului XX “Societatea de Stiinte” si ea infiintata de un eminent chimist, Petru Poni
Petru Poni. Intelegand avantajele oferite de faptul ca noua societate avea sa contina in mod specific cuvantul “chimie” in titlul sau (de ex. posibilitatea de afiliere la IUPAC) Petru Poni
Petru Poni a aderat total la Societatea de Chimie din Romania devenind de altfel Presedinte de Onoare al acesteia.

Mergand insa spre originile societatilor stiintifice de pe teritoriul Romaniei istoria ne duce mult mai departe. Probabil ca inceputurile se afla in anii ‘30 – ‘40 ai secolului XIX cand la Iasi, Bucuresti si Sibiu, in fiecare din provinciile istorice ale Romaniei, existau societati de medicina si stiintele naturii avand remarcabile sectii de chimie. O dovedeste, intre altele, si prezenta intre membrii de onoare ai acestora a unor mari personalitati ale chimiei precum Jacob Berzelius alaturi de naturalisti ca Alexander von Humboldt sau Charles Darwin.

Ne-am intrebat atunci unde ar putea fi plasat, in timp, inceputul chimiei in Romania? Un raspuns absolut este greu de dat, dar este sigur ca – daca nu primul – un moment esential trebuie plasat la sfarsitul secolului al XVII-lea si este datorat lui Dimitrie Cantemir. Intitulat –asa cum ii arata semnatura – “Ioanis Dimitrios Constantini Kantemir Princeps Terrarum Moldaviae” acesta a fost nu doar un print al Moldovei ci si un erudit cu preocupari enciclopedice. In lucrarea sa “Physices universalis doctrina et cristianae
Physices universalis doctrina et cristianae” in care erau prezentate conceptiile stiintifice ale cunoscutului medic si chimist flamand van Helmont (descoperitorul dioxidului de carbon si al acidului clorhidric) gasim pentru prima data in literatura romaneasca termeni si notiuni de chimie: element, apa, aer, mercur. Descrierea lor este detaliata, tradand, pe langa influenta filozofiei antice si pe cea a lui Paracelsus chiar daca, nu de putine ori, aceasta este prezentata de pe pozitii critice.

Interesante prin exactitatea descrierii (care aminteste lectii moderne de chimie fizica) sunt experimentele cu gaze care ne fac sa ne reamintim ca in fond van Helmont a fost cel care a introdus in chimie termenul “gaz” de la cuvantul grec “chaos” intr-o pronuntie flamanda.

Oricat de interesanta este aceasta lucrare ea a avut o circulatie restransa si nu poate fi considerata ca un factor decisiv in promovarea chimiei in aceasta parte a Europei.

Adevarata nastere a chimiei este clar corelata cu aparitia si dezvoltarea scolilor superioare.

In anul 1835 se predau primele cursuri de chimie la “Academia Mihaileana
Academia Mihaileana”, un precursor al Universitatii de la Iasi. Foarte curand dupa aceea, in 1840 erau organizate - practic concomitent - la Bucuresti si Iasi primele laboratoare de chimie, vadind o corecta intelegere din partea inaintasilor nostri a faptului ca chimia este, prin excelenta, o stiinta experimentala.

Merita a completa aceste date si cu nasterea cercetarii stiintifice originale obiectul acesteia fiind in primul rand compozitia apelor minerale si petrolului, precum si cu primul titlu autohton de doctor in chimie acordat in urma cu aproximativ un secol, la Universitatea din Iasi.

Un pas important in dezvoltarea chimiei a fost facut o data cu infiintarea primelor universitati, la scurt interval intre ele, la Iasi, Bucuresti
Decretul de infiintare al Universitatii Bucuresti si Cluj. La Bucuresti exista si o scoala superioara inginereasca pentru care - desi are sorgintea inca din 1818 - am notat anul 1868, la care gasim clar mentionate cursuri de Chimie Generala si Chimie Aplicata in Industrie.

Pe toata durata existentei sale Societatea de Chimie din Romania, a editat un jurnal intitulat Buletinul Societatii de Chimie
Buletinul Societatii de Chimie care prezenta viata stiintifica, actiunile de promovare a chimiei si cele de organizare.

A aparut de asemenea, cu o regularitate remarcabila, un jurnal stiintific (Buletinul de Chimie Pura si Aplicata
Buletinul de Chimie Pura si Aplicata) rezultatele originale fiind publicate in limbi de circulatie internationala.

Demna de remarcat este si initiativa de a semnala in “Bibliografia Chimica din Romania
Bibliografia Chimica din Romania” toate lucrarile originale publicate in tara noastra insotite de citarea exacta a lucrarii originale, dupa modelul marilor reviste centralizatoare internationale.

Un obiectiv permanent al Societatii de Chimie a fost organizarea Congreselor stiintifice si conferirea unui caracter international dezbaterii problemelor chimiei. Afiliata la IUPAC imediat dupa organizare, in 1921, Societatea a primit curand in anul 1926 misiunea de a organiza cel de al VI-lea Congres IUPAC
Document de la al VI-lea Congres IUPAC, misiune indeplinita cu mult succes, potrivit documentelor vremii. Succesul a fost asigurat de o participare internationala de mare prestigiu incluzand printre altii pe Victor Grignard si Paul Sabatier, co-laureati ai Premiului Nobel din 1912.

In anul 1936 Congresul National de Chimie
Al 5-lea Congres National de Chimie din Romania - 1936 ajunsese deja la a V-a editie. Viata stiintifica in domeniul chimiei din Romania se bucura de o evidenta buna apreciere in randul personalitatilor europene de marca. Unii dintre acestia precum Jean Perrin – cel care a determinat experimental numarul lui Avogadro sau George Urbain
Georges Urbain vizitand Universitatea din Cluj descoperitorul lutetiului (acesta din urma apare intr-o fotografie cu mai multi eminenti chimisti romani - Gheorghe Spacu, Raluca Ripan, Ilie Murgulescu, Petre Spacu intr-o vizita la Cluj) aveau relatii stiintifice cu cercetatori romani.

Intr-o epoca mai apropiata de zilele noastre chimistul organician roman Costin Nenitescu
Costin D. Nenitescu, bine cunoscut pentru lucrarile sale in domeniul reactiilor catalizate de clorura de aluminiu, ciclobutadienei sau ionilor de carbeniu a fost laureat al Medaliei August Wilhelm von Hofmann
Medalia A.W. von Hofmannn acordata de Gesselschaft Deutscher Chemiker, una dintre cele mai inalte distinctii stiintifice din domeniul chimiei.

Buna reputatie de care se bucura chimia si Societatea de Chimie din Romania reiese si din exceptionala serie de membri de onoare
Document cu membri de onoare ai Societatii pe care i-a avut: intre acestia Berthelot, Friedel, Grignard, si Sabatier din Franta, von Bayer, Emil Fischer, A.W. von Hofmann sau Kekule din Germania, Mendeleev din Rusia, Cannizzaro din Italia si multi altii. Apartenenta lor la Societatea de Chimie din Romania nu a fost desigur un act de complezenta asa cum rezulta si din scrisoarea de acceptare a lui Paul Sabatier
Scrisoarea de acceptare a lui Paul Sabatier care spune ”...Aceasta onoare imi este in mod special pretioasa si ea va mari inca mai mult simpatia pe care o port de mult timp fata de patria D-voastra...”

Acesta a fost trecutul mai indepartat al Societatii de Chimie din Romania. Ce ne releva prezentul? In primul trebuie subliniata ideea de continuitate pe linia obiectivului esential din statul sau care prevede „promovarea chimiei prin toate mijloacele”. Editam un Buletin al Societatii de Chimie din Romania (intre numerele moderne se afla si cel din septembrie 2004 in care gasiti un istoric mai detaliat despre viata societatii, atat in limba romana cat si in limba engleza datorat regretatului ing. Stefan Stirimin). Aici se fac periodic informari despre viata Societatii, evenimente stiintifice, luari de pozitie privind politica in domeniul chimiei.

Continuatoarea jurnalului stiintific din perioada interbelica este „Revista de Chimie
Revista de Chimie” care are o aparitie regulata asa cum o atesta numarul din septembrie 2004. Desi la origine a publicat articole numai in limba romana, in prezent politica editoriala vizeaza o trecere completa spre publicarea de lucrari originale in limba engleza.

Pentru elevii de liceu este publicata revista "Chimia
Revista Chimia" - care a fost primita, spre bucuria noastra, cu mult interes de tineri. Sunt publicate articole de ansamblu referitoare la subiecte ardente ale chimiei contemporane (uneori scrise de studenti eminenti), probleme si experiente antrenante, curiozitati dar si note biografice ale marilor chimisti romani sau universali.

Pe aceeasi linie traditionala se inscrie organizarea de conferinte si simpozioane stiintifice. In 2009 a avut loc la Bucuresti a treia editie a manifestarii intitulate „International Conference of the Chemical Societies of the South-East European Countries” iar participarea romaneasca la editiile din Grecia si Iugoslavia ale aceleiasi manifestari a fost remarcabila. Conferintele Internationale de la Bucuresti, Bacau sau Rm. Valcea au deja o notorietate internationala.

Nu putem incheia aceasta expunere fara a incerca macar o schitare a ceea ce este mai larg decat viata unei societati stiintifice - insasi chimia din Romania cu ambitiile, iluziile si sperantele ei.

Am vorbi despre invatamant si cercetarea stiintifica, despre dificultatile materiale pe care le infrunta aceste domenii dar si despre eforturile pe care le fac universitatile, institutele de cercetare si Societatea de Chimie din Romania pentru a pastra totusi contactul cu lumea stiintifica avansata din domeniul chimiei. In universitati cercetatorii chimisti si ingineri chimisti sunt printre cei mai activi in elaborarea unor interesante proiecte de cercetare ceea ce a permis atragerea unor fonduri suplimentare: asa a fost posibil sa se completeze echiparea unor laboratoare cu instrumentele moderne ale cercetarii (spectrometrie de rezonanta magnetica nucleara, cromatografie de inalta performanta cuplata cu detectie prin spectrometrie de masa, analiza structurala prin difractie de raze X, spectrometrie optica si altele).

La interventia documentata si insistenta a SChR Consiliul National pentru Finantarea Invatamantului Superior (CNFIS) a hotarat in 2009 ani o majorare a coeficientului pentru finantarea de baza in domeniul chimiei. Desi fondurile suplimentate (cu cca. 15%) sunt sub nivelul solicitat aceasta masura trebuie apreciata ca o tendinta pozitiva spre recunoasterea si sustinerea unei stiinte experimentale de mare utilitate economico-sociala cum este chimia.

Nu acelasi lucru poate fi spus despre educatia tinerilor in invatamantul mediu. Pentru disciplina chimie numarul de ore afectat studiului in invatamantul obligatoriu si liceal a fost scazut in ultimii doi ani, cu consecinte negative usor de imaginat asupra culturii obligatorii a intregii populatii in domenii atat de strans legate de viata si civilizatie. Demersurile active ale SChR (uneori in colaborare cu Societatile de Fizica si de Matematica din Romania) nu au gasit pana in prezent un ecou pozitiv la autoritati (MECT) deci problema nu poate fi nici pe departe considerata ca solutionata si inchisa. SChR este hotarata sa se adreseze tuturor factorilor responsabili – de la autoritati la societatea civila – pentru a asigura o educatie fireasca si necesara tinerei generatii.

In acelasi spirit SChR actioneaza pentru o reforma pozitiva in invatamantul superior de chimie conform ideilor europene promovate prin ceea ce numim indeobste „Procesul Bologna”.

Am vorbi de asemenea despre industria chimica romaneasca aflata in momente de rascruce.

Chiar daca evolutia recenta nu a fost, pe ansamblu, una pozitiva nu putem uita ca in trecut au existat importante prioritati tehnice romanesti: am avut primele extractii de titei si prima rafinarie din lume la Ploiesti, un inginer roman, Lazar Edeleanu, a inventat separarea hidrocarburilor aromatice prin extractie selectiva; am avut una din primele instalatii de fabricare a izo-octanului pornind de la izo-butena, prima instalatie de separare a para-xilenului prin adsorbtie pe site moleculare, prima fabrica de amoniac din Europa pe baza de metan.

Toate acestea indreptatesc speranta unui reviriment cat mai rapid al industriei chimice pe baze tehnico-economice noi, modernizate.

Am vorbi apoi despre progresul rapid al Societatii de Chimie din Romania in stabilirea contactelor internationale si ocuparea locului pe care il merita – prin traditie si prin activitate – in comunitatea europeana si mondiala a chimistilor. Trebuie mentionat un fapt semnificativ in acest sens: in perioada 13-15 octombrie 2004, a avut loc la Bucuresti Adunarea Generala a Federatiei Societatilor Europene de Chimie (FECS). Aceasta a constituit sansa unui eveniment realmente istoric: a fost luata hotararea de a se da o noua organizare si constitutie forului de chimie european aceasta devenind „Societatea Europeana de Chimie si Stiinte Moleculare” si devine cea mai mare societate de stiinte din lume, cu o pozitie juridica importanta pe langa organismele oficiale europene.

Mai presus de orice insa, sperantele noastre se indreapta spre tinerii care invata astazi chimia. Intre ei exista varfuri care constituie un capital spiritual de exceptie. Ii cunoastem din competitiile nationale de chimie si au dobandit si o recunoastere internationala, prin medalii de aur obtinute an de an la Olimpiade Internationale
Olimpiada Internationala de Chimie Germania 2004. Acestia nu sunt exceptii singulare, ci doar varfurile unui grup masiv de tineri.